In dimineata asta marea pare linistita. Furtuna prin care navighez de aproape o saptamana s-a transformat peste noapte intr-o pacla neagra, care pluteste inca amenintator in urma vasului. Chiar daca pare departe, simt inca mirosul de colica renala in aer si stiu ca totul se poate schimba iar intr-o clipita. Ascuns in cabina capitanului, in umbra protectoare a sticlei de rom (in cazul acesta… fiole … Continuă să citești Jurnal de bord
Durerea ar putea sa iti fie cel mai bun prieten. Niciodata nu spune minciuni, e directa si sincera tot timpul, ar putea sa devina amicul perfect, daca nu ar avea prostul obicei de a aparea neanuntat, in cele mai nepotrivite momente. Nu suna, nu da mesaje, iar atunci cand te trezesti cu ea pe cap fii sigur ca a intrat direct, fara sa mai bata. … Continuă să citești D.
Primul Batineanu era analfabet si abia se tinea pe doua picioare. Atunci cand a coborat din copac mergea ca un cimpanzeu si se comporta ca unul. Arunca cu banane dupa gagici, cu pietre dupa alti maimutoi ca el si cu privirea catre padure, pentru ca in acea vreme strabunicul meu nu era cel mai smecher din curtea scolii, cum se intampla acum. Orice dihanie sau … Continuă să citești Scurta istorie de familie
O Canapea Rosie. Un Claudiu. Una bucata pisica. Laptop. Fum de tigara. Muzica se aude in surdina pe fundal, in timp ce ploaia loveste in ferestre. Canapeaua Rosie Zambeste, traieste si apoi mori. Claudiu Huh? De ce sa mor? Canapeaua Rosie E doar o expresie. Nu stiu unde am auzit-o… Claudiu Adevarul este ca si iesi mult din casa, tu… Canapeaua Rosie Probabil am auzit-o … Continuă să citești Zambeste, traieste… mori
Realizezi ca ai iesit din perioada de garantie cand ai prima colica renala din viata. Si ca orice roman priceput la toate, inainte de a ajunge in service pentru reparatii facute de profesionisti, incerci sa te carpesti singur, folosindu-te de toate cunostintele vraciului care salasuieste in tine. Urmand principiul “inainte de a da bani cuiva care poate rezolva problema, incerca sa o rezolvi tu gratis” … Continuă să citești Dau cu pietre
Cu totii avem propria idee despre normalitate, cu toate ca suntem niste anormali incurabili, fiecare in stilul sau propriu si cu secretele si dorintele ciudate, tinute ascunse in unghere doar de noi stiute. Si toti ne credem speciali in banalitatea noastra nativa si vedem perfectiunea in toate lucrurile ordinare pe care le facem si gandim. Vorbim cu totii prea mult, crezand ca puterea cuvantului va … Continuă să citești Ipocrizie (repostare)
– Nu sunt cam multi? il intreb in timp ce numar, ingrijorat, garzile care pazesc intrarea in baza. – Neah! Erau mai multi data trecuta… raspunde el, pasiv. Nu iti face griji. Daca ramai in spatele meu, iti promit ca armura ta de tinichea se va intoarce in lobby fara nici o zgarietura. Ii place sa se umfle in fata mea. Urasc cand face asta, … Continuă să citești Veteranul
Daca intr-o zi Fericirea iti bate la usa si tu nu esti acasa? Tu ai fi plecat la munca, crezand ca aceasta este calea care trebuie urmata pentru a o intalni. Adica, cu gandul asta te trezesti in fiecare dimineata, ascunzand in spatele lui indoielile pe care le ai cu privire la drumul pe care ai inceput sa mergi. Si e si normal sa le … Continuă să citești Cand fericirea te cauta (repostare)
Sunt un incult. Am incercat sa fiu mai mult decat atat, dar nu am reusit. Stiu sa scriu si sa citesc, iar cateodata ma mai loveste pasiunea desenului, dar dupa primele linii imi dau seama ca, fara talent, pasiunea moare si prefer sa ma rezum la a admira lucrarile lui Stan Lee, Alan Moore sau alti titani ai acestei arte. Ma pasioneaza si muzica. In … Continuă să citești Sunt un incult (repostare)
Privesc la soarele care apune langa mine si ma gandesc ca nu am nici cea mai mica idee despre ce sa scriu. De fapt, idei am multe, dar imi este lene si as prefera sa privesc grasul rosu cum coboara dincolo de orizont, ascuns in spatele perdelei de fum, aruncat in aer de cuiul care se bate singur in scrumiera. Laptopul se uita la mine … Continuă să citești Fara bani de titlu
Jurnalul Canapelei Rosii 