– Stiu ca e greu, dar trebuie sa mergi inainte, omule! imi spune el, in timp ce soarbe o gura de ceai. Oftez si deschid plictisit televizorul. Credeam ca vizita asta va fi mai amuzanta, dar se pare ca iar am incurcat borcanele. – Nu am chef de sedinte tehnice acum! ii zambesc, in timp ce ii intind al doilea controller de la PlayStation. Oricum … Continuă să citești Mai departe
– De ce esti suparat? ma intreba ea, intrerupand linistea care plutea in sufragerie. – Nu sunt… Se aseaza langa mine. Urasc cand face pe psihologul, dar daca ii spun sa taca inca cateva minute, doar voi complica mai mult lucrurile. – Chiar nu sunt! si ii arunc un ranjet contrafacut. – Esti suparat…te simt… Crede ca ma poate cumpara cu zambetul asta, dar din … Continuă să citești Putina liniste
Stau in masina parcat si privesc la fumul de tigara care se scurge usor afara, in noapte. Melodia de la radio il urmeaza si ea subtil in intuneric. Imi este dor de Craiova… – Te pot duce eu! imi sopteste reflexia din oglinda retrovizoare. Nu e asa departe… Putem prinde rasaritul acolo… O las sa vorbeasca si ii acopar vorbele cu un oftat de fum. … Continuă să citești Craiova mea…
Primele iubiri sunt intotdeauna cele mai sincere, cele mai simple si probabil cele mai memorabile. Apoi, pe masura ce te maturizezi si viata te trage in apele ei tulburi, iubirile tale vor deveni complicate si pline de diferite nuante de banalitate, iar amintirile lor vor dura la fel de mult ca si gustul gumei de mestecat. Vor fi intense la inceput, dar pana la urma … Continuă să citești Leoaica tanara…
– O sa fie bine, ai sa vezi! a spus zambind si mi-a atins cu degetele ei, mana. – Crezi? o intreb in timp ce incerc sa fac putina ordine in haosul din gandurile mele. – Da! Ai sa vezi ca totul va fi bine! O privesc, incercand sa-i fur putin din optimismul din priviri, fara succes. Tot ce gasesc acolo este naivitatea aia frumoasa, … Continuă să citești Totul va fi bine
– Despre ce scrii? – Habar nu am! oftez, in timp ce privesc albul ecranului din fata mea. Ma cam doare capul… – Iar?! intreba ea, incercand sa isi ascunda exasperarea, sub tonul nu prea calm. Dar intrebarea zboara surd pe langa mine. Durerea asta imi taie tot cheful de aberatii literare. As putea sa dau vina pe un blocaj, dar probabil doar as minti. … Continuă să citești Domnisoara M
Se spune ca pisicile au noua vieti. Asta inseamna cu 6 mai multe decat Super Mario si cu 1 mai putin decat Tetris, iar asta doar la pisicile normale. Cele anormale, fabricate in eprubeta in China dupa o reteta americana, precum blonda mea cu ochii albastri, mai prezinta unele erori si bug-uri in softul original. Nu stiu exact cate vieti are, dar chinezii i-au instalat … Continuă să citești Terminator v1.3
S-au schimbat multe de cand ne-am dat jos din copac. Am renuntat la animal-printuri si am trecut la virgule ori majuscule cusute pe carpele noastre asiatice, pesterile noastre au termopane si incalzire centralizata si am schimbat mustangii pe cai-putere, pe care ii hranim cu petrol. Am reusit sa crapam aproape toata coaja acestui ou albastru, iar acum am inceput sa hoinarim printre stele in cautarea … Continuă să citești Cazut din copac
Cu totii avem propria idee despre normalitate, cu toate ca suntem niste anormali incurabili, fiecare in stilul sau propriu si cu secretele si dorintele ciudate, tinute ascunse in unghere doar de noi stiute. Si toti ne credem speciali in banalitatea noastra nativa si vedem perfectiunea in toate lucrurile ordinare pe care le facem si gandim. Vorbim cu totii prea mult, crezand ca puterea cuvantului va … Continuă să citești Ipocrizie
Soarele orbitor de mai ma trezeste cu doua palme calde peste fata, date in ritmul alarmei de la telefon. Ma indrept cu pasi voiosi spre dus, impiedicandu-ma de tot ce imi iese in cale, dar reusesc sa infrang chemarea gravitatiei si sa plonjez cu ochii inchisi in cada plina. Citesc stirile sportive pe telefon, scufundat ca o nava de patrulare ruseasca in Bosfor, lovita de … Continuă să citești Fugita la mare
Jurnalul Canapelei Rosii 